Roberto Bolaño
Roberto Bolaño și-a scris primul roman la vârsta de 27 de ani, dar l-a publicat abia două decenii mai târziu, cu puțin timp înainte să moară. Cred că a luat această decizie pentru bani. Bănuia că nu va mai trăi mult și publica volum după volum pentru a le asigura soției și fiului său un trai decent după dispariția sa.
Anvers este impropriu denumit roman. E o strategie de vânzare, fiind știut faptul că romanele au trecere mai mare decât povestirile în ochii cititorilor. De fapt, Anvers este o colecție de 56 de fragmente de o pagină-două, însoțite de o prefață scrisă de Bolaño. Sunt mai aproape de poezie decât de proză, cel puțin de proza pe care a ajuns să o scrie Bolaño mai târziu în viață. Nu există vreo preocupare pentru intrigă sau construcția de personaje. Mai degrabă avem de-a face cu scene, cu începuturi sau sfârșituri de întâmplări, cu imagini obsedante, dar care nu se adună la un loc. O femeie misterioasă, un detectiv, vagabonzi apar și dispar într-un fantomatic peisaj mediteranean. Când ajungi la final ai senzația că ai asistat la delirul unui nebun. Sau poate că tocmai ăsta e efectul pe care l-a urmărit Bolaño, cine știe.
Citește o recenzie a volumului Convorbiri telefonice, de Roberto Bolaño.
Anvers
La asta contribuie și stilul aparte al cărții. Fraze scurte, bolborosite parcă în șoaptă. Cel mai bine o spune chiar Bolaño într-un loc: „Scriitorul – cred că era englez – i-a mărturisit ghebosului cât îi era de greu să scrie. Îmi ies doar fraze răzlețe, i-a spus, poate pentru că realitatea mi se pare un furnicar de fraze răzlețe”. Exact așa este Anvers, un furnicar de fraze răzlețe.
Bolaño spunea că Anvers este singurul roman de care nu-i era rușine. Eu, personal, nu sunt de aceeași părere. Cred că e o carte pe care doar un mare iubitor al povestirilor și romanelor scrise în ultimii ani ai vieții de Bolaño poate parcurge Anvers fără să simtă că nu ia țeapă. Și eu sunt un iubitor. Așa că, dacă nu ați citit niciun Bolaño până acum, mai bine ați începe cu Convorbiri telefonice sau cu O stea îndepărtată până să treceți la Anvers.
*
Anvers a fost tradus de Horia Barna și publicat, anul trecut, de editura Leda.
*
P.S. – Am citit în Dilemateca faptul că Leda va publica în acest an Detectivii sălbatici și 2666, capodoperele lui Bolaño. Să le dea D-zeu sănătate 
Citește o recenzie a volumului Franny şi Zooey, de J.D. Salinger.
Tag-uri: Anvers, Roberto Bolano
